Uveita este inflamatia uveei, membrana intermediara vascularizata, formata din iris, corpul ciliar si coroida. De asemenea, aceasta este cea mai vascularizata zona a corpului uman.

Uveita poate fi de origine bacteriana, virala, parazitara, micozica sau autoimuna. In plus, uveita poate sa insoteasca boli reumatologice sau meningita.

ATENTIE! Uveita se afla in topul afectiunilor oftalmologice care duc la orbire si in general afecteaza adultii cu varsta cuprinsa intre 20 si 50 de ani.

• Uveita anterioara - este cea mai comuna forma de uveita, reprezentand intre 40% si 70% din cazuri. De obicei inflamatia cuprinde atat irisul, cat si corpul ciliar, denumirea fiind de iridociclita. Inflamatia irisului = irita, inflamatia corpului ciliar = ciclita.
• Uveita intermediara – acest tip de uveita care afecteaza zona din jurul corpului ciliar, si marginea retinei. Acest tip de uveita este cel mai putin intalnit (7 -15%).
• Uveita posterioara - acest tip de uveita este caracterizat prin inflamarea portiunii din spatele ochiului, coroida. In majoritatea cazurilor de uveita posterioara este afectata si retina. Aceasta forma de uveita (intalnita in procent de 15% - 22% din totalul cazurilor) debuteaza de obicei incet si se poate intinde pe o perioada mai lunga de timp, fiind si mai greu de tratat. Uveita posterioara este adesea asociata cu pierderea progresiva a vederii.

Uveitele mai pot fi clasificate astfel:

• uveita acuta sau cronica
• uveita granulomatoasa sau negranulomatoasa.

Cauzele uveitelor anterioare pot fi:

• Microbiene: streptococ, stafilococ, bacil tuberculos
• Virotice: herpes, zona zoster
• Bacteriene atipice
• Parazitare: toxoplasma
• Micotice: candida.

Simptomele uveitelor anterioare:

Simptome subiective (pe care le constata pacientul):

• Durerea oculara, ce se poate accentua la lumina sau la efortul de a citi; in formele cronice durerea poate lipsi;
• Fotofobia;
• Lacrimarea;
• Diminuarea vederii.

Simptome obiective:

• Congestia perikeratica (dilatare a vaselor iriene)
• Fenomenul de Tyndall
• Mioza (pupila micsorata)
• Sinechii posterioare (pupila apare neregulata mai ales cand se incearca dilatarea ei cu midriatice)
• Exudate si precipitate endoteliale

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic si a examenului la biomicroscop, prin urmare mergeti oblicatoriu la medic.

Diagnosticul se stabileste prin aspectul clinic si examene de laborator. Acestea sunt necesare pentru stabilirea cauzei uveitei (infectioasa, boli autoimune, reumatismale, etc.), desi in multe situatii rezultatele sunt negative.

Uveita este o afectiune oftalmologica tratabila. Cu exceptia unor cazuri mai rare, starea ochiului se poate recupera.

Tratamentul nu este dificil, insa trebuie urmat cu rigurozitate. Daca este ignorat, se poate ajunge chiar la orbire, intrucat uveea este formata din vase ce alimenteaza ochiul, iar inflamarea acestei parti poate afecta toate tesuturile ochiului.

• Medicul oftalmolog poate prescrie picaturi oculare (derivati cortizonici si midriatice), in vederea reducerii inflamatiei si a durerii. Insa, intrucat picaturile nu patrund bine pana in spatele ochiului, acest tratament nu este eficient in uveita posterioara.
• Tratamentul etiologic (al cauzei) este individualizat (ex: antibiotice cu spectru larg, corticoterapie)
• Injectiile perioculare cu steroizi - sunt o forma neconfortabila de tratament, dar care poate fi eficienta in special in episoadele acute ale uveitei. Efectul acestui tratament nu este de durata (3-4 saptamani).
• Administrarea sistemica sau orala de steroizi, a altor medicamente imuno-stimulatoare sau anti-metabolice. Aceste medicamente patrund in cantitate mica in ochi, astfel incat doza sistemica recomandata pentru a tratata uveita este in mod frecvent asociata cu efecte secundare in restul corpului.