Strabismul ("ochi-incrucisati" sau "privire crucisa") reprezinta o afectiune vizuala in care pozitia ochilor nu este paralela si ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp. Cel mai adesea apare in copilarie (4%-5% din nou-nascuti sunt strabici).

Strabismul poate fi constant sau intermitent, monocular sau alternant.
In mod normal, musculatura din jurul fiecarui ochi determina miscarea sincrona in aceeasi directie si in acelasi timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci cand musculatura oculara nu mai functioneaza corect pentru coordonarea miscarilor oculare. In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

In functie de directia deviatiei:

• Esotropie (convergent) – ochiul e deviat spre nas;
• Exotropie (divergent) - ochiul e deviat spre tampla;
• Vertical (hipertropie – deviat in sus; hipotropie – deviat in jos)

In functie de varsta (ex: congenital, care apare in primele 6 luni de viata). Alte tipuri de strabism pot aparea si mai tarziu (ex: in jurul varstei de 2 ani).
Strabismul castigat (ex: paralitic sau postraumatic).

• 60%-80% din cazuri este ereditar – cand parintii "transmit" copiilor viciile de refractie (hipermetropie, miopie, astigmatism). In special anizometropia (diferenta de dioptrii dintre cei doi ochi) este incriminata drept cauza a strabismului, iar hipermetropia este asociata mai frecvent cu strabismul convergent.
• Afectiuni neurologice,prematuritate, boli infectioase;
• Traumatismul de craniu sau orbital;
• Boli organice (ex: cataracta congenitala unilaterala, sau ptoza unilaterala – pleoapa cazuta);

Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt:

• globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp;
• globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva);
• privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare;
• inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
• impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:

• vedere dubla (aceasta apare, de obicei, la aparitia strabismului);
• oboseala ochilor;
• sensibilitate la lumina puternica.

De cele mai multe ori, simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil.

Tratamentul in cazul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil din momentul diagnosticarii, pentru ca eficacitatea lui sa fie mai buna. Scopul este realinierea axelor oculare si imbunatatirea acuitatii vizuale (ideala fiind o acuitate vizuala normala la ambii ochi).

Tratamentul strabismului este complex, individualizat si poate consta in:

• Diagnosticarea si tratarea corecta a viciilor de refractie (ochelari adecvati). Acest lucru presupune instalarea de picaturi cicloplegice care suprima temporar capacitatea acomodativa a cristalinului;
• Se trateaza ambliopia si se incearca mentinerea rezultatului obtinut (de exemplu prin ocluzie: acoperirea ochiului bun, pentru a forta ochiul slab sa vada);
• La tratamentul chirurgical se recurge doar la indicatia medicului oftalmolog si se instituie in functie de varsta de aparitie a deviatiei (de exemplu un strabism congenital trebuie operat cat mai repede posibil, pe cand un strabism aparut mai tarziu este ideal a fi operat inainte de 4 ani si jumatate);
• Exercitiile ortoptice (la simoptofor) – indicat de obicei dupa operatia de strabism, sau un strabism ce nu are indicatie operatorie (de exemplu unghi de deviatie mic, convergenta insuficienta, in tratamentul ambliopiei sau in tulburari de acomodatie). Scopul exercitiilor ortoptice consta in obtinerea unei vederi binoculare (pacientul vede cu ambii ochi simultan).