Presbiopia reprezinta pierderea treptata a capacitatii ochilor de a focaliza obiectele apropiate. Aceasta stare fiziologica legata de vederea de aproape apare in jurul varstei de 40 de ani si este un semn al procesului natural de imbatranire.

In mod normal ochiul are capacitatea de a schimba forma cristalinului (lentila ochiului) si de a realiza astfel acomodatia. Datorita inaintarii in varsta, cristalinul devine mai opac si mai rigid si isi pierde treptat elasticitatea. Astfel acomodatia cristalinului se diminueaza si prin urmare nu mai poate focaliza corect imaginile apropiate.

Trecand de varsta de 40 de ani, pacientii incep sa remarce ca pentru a citi un text este nevoie sa il indeparteze din ce in ce mai mult de ochi. De asemenea, la distanta normala de citit, incep sa vada literele in ceata, iar pentru a clarifica imaginea tind sa indeparteze cat mai mult de ochi obiectul care trebuie focalizat. In unele cazuri, pacientii acuza dureri oculare sau de cap, dupa o activitate mai intensa si mai indelungata de aproape.

Ca urmare a aparitiei presbiopiei, pacientului ii sunt afectate astfel activitati cotidiene dintre cele mai comune, precum: cititul, cusutul, privitul ceasului de la mana sau a ecranului telefonului mobil, precum si alte activitati solicita vederea de aproape.

Pacientii isi dau seama ca sufera de aceasta afectiune atunci cand incep sa indeparteze obiectele pentru a le vedea mai clar. Dupa ce ajung la medicul oftalmolog, acesta poate stabili diagnosticul de presbiopie in urma unui simplu consult oftalmologic.

Presbiopia este o afectiune care evolueaza cu varsta si nu poate fi tratata, dar capacitatea ochilor de a focaliza obiectele apropiate poate fi corectata prin utilizarea unor lentile de corectie. Purtarea ochelarilor de “citit” nu stopeaza si nici nu incetineste evolutia afectiunii.

Corectarea presbiopiei se face cu ajutorul ochelarilor sau al lentilelor de contact. In general se incepe cu niste dioptrii mici, urmand ca acestea sa creasca pana in jurul varstei de 60 de ani. Afectiunea evolueaza progresiv, iar schimbarea ochelarilor se face de obicei la interval de 1,5 – 2 ani. De aceea, pana in jurul varstei de 60 de ani, cand presbiopia se stabilizeaza, este posibil ca pacientul sa fie nevoit sa isi schimbe ochelarii de mai multe ori.

In cazul pacientilor care sufereau anterior de hipermetropie sau astigmatism, este nevoie de o a doua pereche de ochelari, pentru apropiere. Acestia au posibilitatea de a achizitiona niste ochelari bifocali sau progresivi (atat pentru distanta cat si pentru aproape).

In situatia pacientilor anterior miopi, dioptriile de distanta (cu minus) incep sa scoata ochelarii, iar acestia ii deranjeza la aproape (iar acestia pot scoate ochelarii la citit). Dioptriile ochiului miop ii permit pacientului vederea de aproape fara efort.

Pentru pacientii care se opereaza de cataracta, exista posibilitatea de a renunta atat la ochelarii de distanta cat si la cei de aproape, prin inlocuirea cristalinului opac cu un implant multifocal.

Trebuie retinut ca presbiopia nu este o boala, ci un proces normal si natural ce tine de imbatranirea fireasca, respectiv de capacitatea ochilor de a vedea clar si fara efort, obiectele aflate la o distanta mica de ochi.